În prima zi de școală a fiului meu am făcut ochii mari cât cepele. La un dinozaur aș fi căscat plictisită, însă prezența unui tânăr învățător de vreo 20 ani mi s-a părut genul acela de moment în care găsești trei gălbenușuri într-un singur ou. Scena aceasta, pe lângă raritatea ei, vorbește și despre implicarea bărbaților în educația timpurie a copiilor. Îmi veți spune că timpurile s-au schimbat: mai vin și tati la ședințele cu elevii, dar realitatea este că proporția femeilor în educație este zdrobitoare, iar acasă majoritatea bărbaților delegă responsabilitățile legate de educația copiilor partenerelor lor.
În cazul fetelor, situația mai e cum e, însă în cazul băieților situația este specială.
Invariabil, în toată lumea, băieții au șanse mult mai mari decât fetele să ia note mai slabe, să abandoneze școala, să fie diagnosticați cu deficit de atenție, și, mai târziu să facă abuz de alcool și să se sinucidă. Și, față de fete, șansele să ajungă la închisoare sunt de 16 ori mai mari.
Ilustrație © Georgiana Chițac, Reading together
La capitolul rezultate școlare, în România și peste tot în lume, fetele obţin rezultate şcolare mai bune decât băieţii la toate materiile. Și asta o spun niște studii ample precum cel al unei echipe de la Universitatea New Brunswick (Canada), cercetare desfăşurată pe aproximativ un milion de elevi (număr egal de fete şi băieţi) din circa 30 de ţări din întreaga lume, pe parcursul a câteva decenii.
Îmi veți spune că așa sunt băieții, însă, după ce am citit un întreg capitol dedicat acestei teme în cartea The Read-Aloud Handbook, de Jim Tretease și m-am decis să testez teoria, mai ales că am un fiu de 8 ani, iar soțul meu mi-a lăsat mie exclusiv plăcerea de a-i citi zilnic din momentul în care am devenit părinți.
Inspirat de propriile observații și de câteva articole bune, (studii riguroase nu am găsit până acum) Jim Tretease preia argumentul lui Tom Chiarella și întărăște ideea că problema cu băieții este, de fapt, o problemă a bărbaților. Aceștia se ocupă să îi învețe lucruri „bărbătești”, însă nu au obiceiul să le citească, fapt pentru care băieții asociază cititul cu feminitatea. Iar când educatoarele, învățătoarele și profesoarele sunt preponderent femei, nu este de mirare că în mintea băieților cititul=femei.
Conștientizând și eu la rândul meu că m-am ocupat în proporție de 98% să-i citesc zilnic fiului meu, am decis că este timpul să pun în testare teoria citită și l-am rugat pe soțul meu să îi citească zilnic minimum 10 minute fiului nostru. El a adăugat în plus și câteva cărți noi le noptieră și în felul acesta cel mic este subtil “programat” să asocieze lectura cu firescul și cu plăcerea.
Este prematur să vă spun că fiul nostru are rezultate mai bune la școală. Este abia în clasa I, însă ce pot să vă spun este că experimentul nostru i-a schimbat atitudinea fiului meu față de cărțile în engleză. Nicicând nu a vrut să citească singur din cărți de față cu mine, însă după implicarea tatălui său a ajuns să citească de plăcere cel puțin 20 de minute în engleză din cărți de literatură pentru copii, iar progresul lui la engleză este mai mare decât în urma celor două ore de engleză cu profesor pe care le făcea în afara școlii. Așadar, într-o săptămână, cumulează 140 de minute de atenție, conectare și învățarea unei limbi străine alături de tatăl său.
Asemenea impact nici eu nu mă așteptam să am citind capitolul despre rolul taților în educarea fiilor în spiritul plăcerii de a citi.
Bibliografie:
– Jim Tretease, „The Read-Aloud Handbook”, 2019, capitolul 9, „Dad—What’s the Score?”
– Tom Chiarella, „The Problem with Boys…Is Actually a Problem with Men,” Esquire, July 1, 2006.
Ilustrațiile din cărțile pentru copii cultivă frumosul la fel cum și mesajele din povești o fac. Pentru acest articol am ales să vă fac cunoștință cu Georgiana Chițac, o ilustratoare româncă ale cărei lucrări le puteți admira aici.
